Don Baker, un tînăr orb din naştere, nu mai rezistă să stea sub tutela mamei sale, posesivă şi exagerat de iubitoare – cam ca orice mamă, pînă la urmă –, şi-şi ia zborul, se mută singur într-o garsonieră dintr-un cartier sărac din zona hippie a oraşului (acţiunea are loc în perioada flower power). Înţelegerea lor e să-l lase în pace două luni, dar femeia nu rezistă şi năvăleşte peste el după doar o lună. Numai că Doni al ei nu mai e băiatul care a plecat de acasă. Omul se descurcă perfect şi în casă, şi în stradă, are garsoniera pe care o închiriază mai curată şi mult mai ordonată decît a vecinei sale, cu care leagă o relaţie scurtă, dar foarte intensă. Fata are 19 ani, a trecut printr-o căsnicie de 6 zile la 16 ani, iar acum a plecat din oraşul ei ca să devină actriţă (zice că se simte liberă ca un fluture, de aici şi titlul piesei). Mama lui Don îi „prinde” chiar după prima lor noapte de dragoste (şi de cunoştinţă). Noapte în care aflăm biografiile celor doi tineri, cu toate problemele şi durerile şi bucuriile lor.